c347fc98 Sweets of Life: Student cu vise americane

luni, 11 noiembrie 2013

Student cu vise americane

Student cu vise americane

Mereu m-am intrebat cum ar fi sa pun piciorul pe pamanat american? Cred ca m-as simti ca atunci cand Armstrong a pus piciorul prima data pe luna.  Ha, ce emotii cred ca as avea! Ce fericita m-as simti! Cam asa gandeam in copilarie cand ma uitam la celebrul Dallas cu toata familia. Cand vedem ranch-urile americane, celebrele pahare cu whisky si mai ales, balciurile pentru copii.

Anii au trecut cu amintirea clara a Americii si cu visul clar ca trebuie sa incerc asa ceva. Si, iata ca momentul a sosit. Datorita celor de la CND Turism, am intrat in programul work and travel. Cel mai greu lucru a fost de fapt inceputul. Pregatirea actelor, plata primei transe (am avut ceva munca de convingere cu parintii mei!) si mai ales, goana dupa un job destul de ok la targul de job-uri. Asa m-am ales cu job de receptionera. Cool! De abia asteptam! Dupa ce am sustinut interviul in limba engleza, evident, am fost acceptata si am inceput cu pasi repezi sa ma aproprii de vacanta mea favorita. Am platit integral si am asteptat cuminte pana la primirea actelor necesare si obtinerea vizei. America, here I come!
Am ales New York, mi-am dorit mereu sa il vad. Agitatia acelui oras m-a fascinat de mica.
Cu o teama in suflet (deh, erau lucruri noi, taram nou!) si cu sfaturi parintesti la bord, am plecat in aventura vietii mele.
Am simti asa o tresarire, inima o luase razna iar ochii mei erau teleghidati. Se plimbau in toate partile! Cam asa m-am simtit cand am calcat prima data pe pamant american.
Dupa trei luni de munca, recunosc foarte placuta (curat, uniforma, respect si promptitudine), urma una speciala de distractie. Am stiut de la bun inceput ca acea luna va fi rasfatul suprem pentru mine. Am luat la pas asadar, mirificul oras si am inceput cu Empire State Building. Un zgarie nori, considerat una dintre cele sapte minuni de catre Societatea Americană a Inginerilor civili. Era atat de inalta, incat, jur, m-as fi urcat sus si as fi atins norii.

Aici i-am descoperit pe Spiros si Anna. Doi tineri din Grecia si Franta. Ochii migdalati si pletele in vant ale lui Spiros emanau un aer de aventura. Anna, putin mai rezervata, ne propuse sa vizitam Statuia Libertarii cu celebra sa torta din aur. Zis si facut. Am mers entuziasmati pe strazile inghesuite de lumea care parea mereu grabita. Am avut impresia  ca oamenii aia sunt singurele persoane din Univers care nu stiu ce inseamna linistea si calmul. Sunt mereu pe fuga. Tonetele cu burgeri ori hot-dogi, erau cam la tot pasul, insa pe Fifth Avenue lucrurile deja se schimbau. Oamenii erau cu totul altii. Haine scumpe, magazine doar de marca, luxul la adevarata lui valoare aici.
Luand feribotul catre Statuia Libertatii, ne-am oprit si pe Insula Ellis, sa mancam hot dog cu castraveti murati si sa dansam rumba la un club latino. Ne-am distrat copios, mai ales ca Spiros avea doua picioare stangi iar Anna chinuia un biet american, care dansa un fel de "macarena".

Seara se lasa cu pasi repezi, iar multitudinea de lumini, facea ca New York-ul sa para feeric. Nu era mai luminos ca ziua, insa clar numai noapte nu era.
Prin multitudinea de muzee, teatre si catedrale vizitate, nu am ratat nici Broadway-ul - emblema teatrului american. M-am distrat copios la un act cu mimi si mai ales tot aici, am vazut actori celebrii.

Nu am putut rata de altfel si 4 iulie, sarbatoarea americanilor, care s-a lasat cu un super party in Times Square si cu un foc de artificii imens, cum numai in filme poti vedea.
La finalul acestor luni, am plecat cu inima stransa dar cu gandul ca la anul voi reveni cu bateriile incarcate. Cu mult mai multe notiuni ca la inceput, si cu un pachet de cunostinte clar mai bogat, am plecat spre Romania. Stiam ca in urmatorii doi ani de facultate vacantele mele au sa fie dintre cele mai interesante si palpitante. Aici, in New York, viata se traieste la maxim si nici un moment al zilei nu trebuie ratat.
Multumesc CND Turism pentru experienta pe care orice student ar trebui sa o incerce. Multumesc pentru lumea de vis pe care America mi-o ofera. Voi ati trait pana acum The American Dream?


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu